Luke 1

Introducere

1Fiindcă mulți au încercat să alcătuiască o istorisire detaliată despre lucrurile care s-au împlinit printre noi, 2așa cum ni le-au încredințat cei ce au fost de la început martori oculari și care au ajuns slujitori ai Cuvântului, 3am decis și eu, după ce am cercetat cu atenție toate lucrurile de la început, să ți le scriu în ordine, preaalesule Teofil, 4ca să cunoști bine adevărul învățăturilor pe care le-ai primit prin viu grai.

Anunțarea nașterii lui Ioan Botezătorul

5În zilele lui Irod, regele Iudeei, era un preot pe nume Zaharia, din ceata preoțească a lui Abia. Soția lui era dintre fetele lui Aaron și se numea Elisabeta. 6Amândoi erau drepți înaintea lui Dumnezeu, urmând cu integritate toate poruncile și hotărârile drepte ale Domnului. 7Dar nu aveau niciun copil, fiindcă Elisabeta nu putea rămâne însărcinată și amândoi erau înaintați în vârstă.

8În timp ce Zaharia își îndeplinea slujba de preot, pentru că venise rândul cetei lui să slujească înaintea lui Dumnezeu, 9a fost ales prin sorți, după obiceiul preoției, să intre în Templul Domnului ca să tămâieze. 10La ora tămâierii, toată mulțimea poporului se ruga afară.

11Atunci i s-a arătat un înger al Domnului, stând în picioare la dreapta altarului tămâierii. 12Când l-a văzut, Zaharia s-a tulburat și l-a cuprins frica.

13Dar îngerul i-a zis:

‒ Nu te teme, Zaharia, fiindcă rugăciunea ta a fost ascultată. Soția ta, Elisabeta, îți va naște un fiu și îi vei pune numele Ioan. 14El va fi bucuria și veselia ta și mulți se vor bucura de nașterea lui, 15căci el va fi mare înaintea Domnului. Nu va bea niciodată vin, nici băutură tare și va fi umplut de Duhul Sfânt încă din pântecul mamei lui. 16El îi va întoarce pe mulți dintre fiii lui Israel la Domnul, Dumnezeul lor. 17Va merge înaintea Domnului, în duhul și în puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile taților spre copii, iar pe cei neascultători să-i întoarcă la înțelepciunea celor drepți, ca să pregătească Domnului un popor gata pentru El.

18Zaharia l-a întrebat pe înger:

‒ După ce voi cunoaște lucrul acesta? Căci eu sunt bătrân, iar soția mea este înaintată în vârstă.

19Îngerul, răspunzând, i-a zis:

‒ Eu sunt Gabriel, cel care stă înaintea lui Dumnezeu, și am fost trimis să vorbesc cu tine și să-ți aduc aceste vești bune. 20Iată că vei fi mut și nu vei mai putea vorbi până în ziua când se vor întâmpla aceste lucruri, pentru că nu ai crezut cuvintele mele, care se vor împlini la vremea lor.

21Oamenii îl așteptau pe Zaharia și se mirau de întârzierea lui în Templu. 22Când a ieșit, nu putea să le vorbească, astfel că ei au înțeles că avusese o vedenie în Templu. El le făcea semne întruna și a continuat să rămână mut.

23Când i s-au terminat zilele de slujbă, s-a dus acasă. 24După un timp, Elisabeta, soția lui, a rămas însărcinată. Ea s-a ascuns timp de cinci luni, zicând: 25„Iată ce mi-a făcut Domnul atunci când a privit spre mine, înlăturându-mi disprețul pe care l-am îndurat între oameni!“.

Anunțarea nașterii lui Isus

26În luna a șasea, îngerul Gabriel a fost trimis de Dumnezeu într-o cetate din Galileea, numită Nazaret, 27la o fecioară logodită cu un bărbat al cărui nume era Iosif, din Casa lui David. Numele fecioarei era Maria.

28Intrând la ea, îngerul a zis:

‒ Salutare, ție căreia ți s-a dat har! Domnul este cu tine! Binecuvântată ești tu între femei!

29Ea a fost foarte tulburată de aceste cuvinte și se gândea ce ar putea să însemne salutul acesta.

30Îngerul i-a zis:

‒ Nu te teme, Maria, pentru că ai găsit har înaintea lui Dumnezeu! 31Iată că vei rămâne însărcinată și vei naște un Fiu, Căruia Îi vei pune numele Isus. 32El va fi mare și va fi numit „Fiul Celui Preaînalt“, iar Domnul Dumnezeu Îi va da tronul strămoșului Său, David. 33Va împărăți veșnic peste Casa lui Iacov și Împărăția Lui nu va avea sfârșit.

34Maria l-a întrebat pe înger:

‒ Cum se va întâmpla lucrul acesta, de vreme ce eu nu știu de bărbat?

35Îngerul, răspunzând, i-a zis:

‒ Duhul Sfânt Se va coborî peste tine, și puterea Celui Preaînalt te va umbri. De aceea, Sfântul Care Se va naște va fi numit „Fiul lui Dumnezeu“. 36Iată că Elisabeta, ruda ta, a conceput și ea un fiu, la bătrânețe. Și ea, despre care se spunea că nu poate rămâne însărcinată, este acum în luna a șasea. 37Căci niciun cuvânt de la Dumnezeu nu este fără putere.

38Maria a zis:

‒ Iată-mă, sunt slujitoarea Domnului! Facă-mi-se după cuvântul tău!

Și îngerul a plecat de la ea.

Maria în vizită la Elisabeta

39În zilele acelea, Maria s-a ridicat și s-a dus în grabă spre regiunea muntoasă, într-o cetate a lui Iuda. 40Ea a intrat în casa lui Zaharia și a salutat-o pe Elisabeta. 41Când a auzit Elisabeta salutul Mariei, copilașul a săltat în pântecul ei, și Elisabeta a fost umplută cu Duhul Sfânt.

42Ea a strigat cu glas tare și a zis:

‒ Binecuvântată ești tu între femei și binecuvântat este rodul pântecului tău! 43Cum de mi-a fost dat să vină la mine mama Domnului meu? 44Căci iată, imediat ce am auzit sunetul salutului tău, mi-a săltat copilașul în pântec de bucurie! 45Fericită este cea care a crezut că vor fi împlinite lucrurile care i-au fost spuse de Domnul!

Cântarea Mariei

46Maria a zis:

‒ Sufletul meu Îl preamărește pe Domnul
47și duhul meu se bucură foarte mult
în Dumnezeu, Mântuitorul meu,
48pentru că a privit cu îndurare
la starea smerită a slujitoarei Sale.
Căci iată, de acum încolo,
toate generațiile mă vor considera fericită
49pentru că Cel Puternic
a făcut lucruri mari pentru mine.
Numele Lui este sfânt.
50Mila Lui ține din generație în generație
față de cei ce se tem de El.
51El a făcut o minune cu brațul Său;
i-a împrăștiat pe cei ce sunt mândri
în cugetul inimii lor.
52I-a dat jos pe cei puternici de pe tronurile lor
și i-a înălțat pe cei smeriți.
53Pe cei flămânzi i-a săturat cu bunătăți,
iar pe cei bogați i-a alungat,
lăsându-i cu mâinile goale.
54El l-a ajutat pe Israel, slujitorul Său,
amintindu-Și de mila Sa,
55așa cum le spusese strămoșilor noștri,
lui Avraam și descendenților lui, în veci!
56Maria a rămas împreună cu Elisabeta aproape trei luni, apoi s-a întors acasă.

Nașterea lui Ioan Botezătorul

57Când i s-a împlinit vremea să nască, Elisabeta a născut un băiat. 58Vecinii și rudele au auzit că Domnul a arătat foarte multă milă față de ea și se bucurau împreună cu ea.

59În ziua a opta, au venit să circumcidă copilașul.

Voiau să-i pună numele Zaharia, după numele tatălui său, 60dar mama lui, răspunzând, a zis:

‒ Nu, ci se va numi Ioan.

61Ei i-au zis:

‒ Nu este nimeni între rudele tale care poartă numele acesta.

62Și îi făceau semne tatălui copilului, ca să știe ce nume dorește să-i dea. 63El a cerut o tăbliță și a scris: „Numele lui este Ioan“. Și toți au rămas uimiți. 64Deodată i-a fost deschisă gura, i-a fost dezlegată limba, și a început să vorbească, binecuvântându-L pe Dumnezeu. 65Pe toți vecinii lor i-a cuprins frica și în întreaga regiune muntoasă a Iudeei se vorbea despre toate aceste lucruri. 66Toți cei ce le auzeau, le păstrau în inima lor, zicând: „Oare ce va deveni acest copil?“. Căci mâna Domnului era cu el.

Cântarea lui Zaharia

67Zaharia, tatăl lui, a fost umplut cu Duhul Sfânt și a profețit, zicând:

68‒ Binecuvântat să fie Domnul,
Dumnezeul lui Israel,
pentru că a venit în ajutor
și a adus răscumpărare poporului Său.
69El ne-a ridicat un Mântuitor puternic
în Casa slujitorului Său David,
70așa cum a spus prin gura sfinților Săi profeți din vechime,
71 aducându-ne eliberare de dușmanii noștri
și din mâna tuturor celor ce ne urăsc.
72El Își arată astfel mila față de strămoșii noștri
și Își amintește de legământul Lui cel sfânt,
73de jurământul pe care i l-a făcut lui Avraam, tatăl nostru,
potrivit căruia ne va da voie,
74eliberați fiind din mâna dușmanilor noștri,
să-I slujim fără teamă,
75în sfințenie și dreptate,
înaintea Lui, în toate zilele noastre.

76Iar tu, copile, vei fi numit profet al Celui Preaînalt.
Căci vei merge înaintea Domnului
ca să pregătești căile Lui,
77să dai poporului Său cunoștința mântuirii,
prin iertarea păcatelor lui,
78datorită milei nemărginite a Dumnezeului nostru,
în urma căreia va veni în ajutorul nostru
Soarele din înălțime,
79ca să strălucească peste cei aflați în întuneric
și în umbra morții,
ca să ne călăuzească pașii pe calea păcii.
80Și copilul creștea și se întărea în duh. El a stat în locuri pustii până în ziua prezentării lui înaintea lui Israel.